FISA MEDICALA PERMIS AUTO
DISCROMATOPSIE
Discromatopsia. Înțelegerea completă a Deficienței de Culori
Discromatopsia, cunoscută și sub numele de daltonism, este o tulburare a vederii caracterizată prin incapacitatea de a distinge anumite culori sau de a percepe corect spectrul de culori. Acest fenomen poate afecta calitatea vieții individului și poate avea implicații în diverse domenii, cum ar fi educația și ocuparea forței de muncă.
Discromatopsia este o afecțiune oftalmologică care afectează capacitatea ochilor de a distinge corect între diferitele culori din spectrul de lumina vizibilă. Majoritatea oamenilor pot percepe un spectru larg de culori, de la roșu la violet, datorită celor trei tipuri de celule conice din retină care detectează culorile: conurile S (albastre), conurile M (verzi) și conurile L (roșii).
Pentru persoanele cu discromatopsie, una sau mai multe dintre aceste tipuri de conuri nu funcționează corespunzător, ceea ce duce la dificultăți în identificarea sau distingerea culorilor. În cele mai multe cazuri, discromatopsia este o afecțiune moștenită genetic și apare mai frecvent la bărbați decât la femei.
Tipuri de discromatopsie
Există mai multe tipuri de discromatopsie, cele mai comune fiind:
Protanopia: Persoanele cu protanopie nu pot distinge culorile roșu și verde. Conurile L (roșii) nu funcționează corect în ochii lor.
Deuteranopia: Deuteranopia afectează capacitatea de a distinge între roșu și verde, deoarece conurile M (verzi) sunt disfuncționale.
Tritanopia: Acest tip rar de discromatopsie implică dificultăți în distingerea culorilor albastre și galbene, cauzate de conurile S (albastre) disfuncționale.
Discromatopsia. Cauzele care duc la apariția ei
Discromatopsia este în principal o afecțiune genetică, dar poate apărea și din cauza unor factori externi sau a altor afecțiuni medicale. Cauzele principale includ:
Moștenirea genetică: Multe cazuri de discromatopsie sunt transmise de la părinți la copii prin genele responsabile de detectarea culorilor.
Afecțiuni oculare: Anumite boli oculare, cum ar fi retinita pigmentară sau cataracta, pot deteriora conurile și duce la discromatopsie secundară.
Medicamente sau toxine: Unele medicamente și substanțe chimice pot afecta temporar sau permanent capacitatea ochilor de a percepe culorile.
Discromatopsia. Simptomele afecțiunii
Simptomele discromatopsiei pot varia în funcție de tipul și severitatea afecțiunii. Persoanele cu discromatopsie pot experimenta:
Dificultate în distingerea culorilor similare: De exemplu, confundarea între roșu și verde sau albastru și violet.
Probleme în identificarea semnalelor de avertizare sau a indicatorilor de culoare în trafic.
Dificultăți în activități care necesită discernământul culorilor, cum ar fi pictura sau selectarea hainelor.
Posibile dificultăți în recunoașterea culorilor în obiecte de zi cu zi.
Diagnosticul discromatopsiei
Diagnosticul discromatopsiei se face de obicei printr-un examen oftalmologic complet, care poate include:
Testul Ishihara: Un test cu plăci colorate, folosit pentru a determina tipul și severitatea discromatopsiei.
Testul anomaloscopului: Acest test măsoară modul în care o persoană percepe culorile în comparație cu o persoană cu vedere normală.
Examenul fundului de ochi: Acest examen poate ajuta la identificarea altor probleme oculare care pot contribui la discromatopsie.
Istoricul medical și familial: Medicul poate discuta cu pacientul despre simptomele lor și despre orice istoric familial de discromatopsie.