Tulburările de secreție lacrimală se menifestă fie prin scăderea, fie prin creșterea producției de lacrimi.
Scăderea secreției de lacrimi poate fi cauzată de absența de la naștere sau lezarea glandelor lacrimale, leziuni nervoase, tulburări endocrine, boli autoimune (sindrom Gougerot-Sjögren), în urma unui tratament medicamentos sau fiziologic, odată cu înaintarea în vârstă.
O afecțiunie frecvent întâlnită a aparatului lacrimal o reprezintă sindromul de ochi uscat (keratoconjunctivita sicca). Cu o predominanță la adulții peste 50 de ani și în special la sexul feminin, această afecțiune cronică se manifestă prin senzație de corp străin, arsuri, uscăciune oculară, uneori fotofobie și senzație de oboseală oculară.
Explorarea secreției lacrimale cuprinde o serie de teste dignostic, în funcție de componenta aparatului lacrimal ce trebuie explorată:
- Aprecierea mărimii rivierei lacrimale
- Testul pentru secreția bazală
- Timpul de rupere a filmului lacrimal
- Timpul de rupere non-invaziv
- Evaluarea epiteliului corneean și conjunctival
- Testul Schirmer I
- Testul Schirmer II
- Colorația cu fluoresceină
- Colorația cu roz bengal
- Amprenta citologică