EXPLORAREA SECRETIEI LACRIMALE

EXPLORAREA SECREȚIEI LACRIMALE - TESTUL SCHIRMER

Multe din afecțiunile oculare de natură inflamatorie sau infecțioasă au la bază o perturbare a filmului lacrimal.

Lacrimile reprezintă o bariera naturală între epiteliul conjunctival și mediul extern, cu rol de apărare împotriva infecțiilor, de eliminare a corpilor străini, hidratare constantă a corneei și transmitere în condiții optime a luminii la nivel corneean.

Lacrimile sunt produse in mod permanent de către glandele lacrimale și eliminate continuu la nivelul căilor lacrimale. Aceste două sisteme, de producere și eliminare, alcătuiesc aparatul lacrimal. O perturbare a aparatului lacrimal poate conduce la o hipersecreție sau hiposecreție lacrimală.

PATOLOGII

Blefarite
Conjunctivite

Keratite
Keratoconjunctivite

Sindromul de ochi uscat
Afecțiuni congenitale sau inflamatorii ale glandelor lacrimale

Afecțiuni ale căilor lacrimale
Formațiuni tumorale

EXPLORAREA SISTEMULUI DE DRENAJ LACRIMAL

Blocarea parțială sau completă a căilor lacrimale conduce la imposibilitatea eliminării secreției lacrimale, cu acumularea în exces a filmului lacrimal.

Aprecieri orientative se pot face prin instilarea unei picături de glucoză sau ser fiziologic în sacul conjunctival și aprecierea gustului simțit de pacient dacă căile lacrimale sunt permebile.

Alte teste mai specifice pot fi efectuate de către medicul tău oftalmolog în vederea stabilirii diagnosticului corect:

Testul cu fluoresceină,
Irigația căilor lacrimale cu sau fără instilare de soluții colorate
Sondajul căilor lacrimale
Teste Jones
Metode imagistice precum scintigrafie, dacriocistografie, tomografie computerizată sau rezonanță magnetica nucleară (foarte rar folosite).

EXPLORAREA SECREȚIEI LACRIMALE

Tulburările de secreție lacrimală se menifestă fie prin scăderea, fie prin creșterea producției de lacrimi.

Scăderea secreției de lacrimi poate fi cauzată de absența de la naștere sau lezarea glandelor lacrimale, leziuni nervoase, tulburări endocrine, boli autoimune (sindrom Gougerot-Sjögren), în urma unui tratament medicamentos sau fiziologic, odată cu înaintarea în vârstă.

O afecțiunie frecvent întâlnită a aparatului lacrimal o reprezintă sindromul de ochi uscat (keratoconjunctivita sicca). Cu o predominanță la adulții peste 50 de ani și în special la sexul feminin, această afecțiune cronică se manifestă prin senzație de corp străin, arsuri, uscăciune oculară, uneori fotofobie și senzație de oboseală oculară.

Explorarea secreției lacrimale cuprinde o serie de teste dignostic, în funcție de componenta aparatului lacrimal ce trebuie explorată:

Aprecierea mărimii rivierei lacrimale
Testul pentru secreția bazală
Timpul de rupere a filmului lacrimal
Timpul de rupere non-invaziv
Evaluarea epiteliului corneean și conjunctival
Testul Schirmer I
Testul Schirmer II
Colorația cu fluoresceină
Colorația cu roz bengal
Amprenta citologică

Examinarea

Testele cel mai uzual folosite însă sunt testele Schirmer, ce se realizează prin plasarea unor benzi speciale din hârtie de filtru dreptunghiulare la nivelul fundului de sac conjunctival inferior.

Testul se realizează în cabinetul oftalmologic, nu necesită pregătire din partea pacientului și este lipsit de durere. În aproximativ 2-5 minute, în funcție de nivelul umectării hârtiei de filtru, se poate aprecia grddul de secreție lacrimală și dacă pacientul prezintă sau nu un deficit de formare al lacrimilor.