Examinarea fundului de ochi

Ochiul uman este împarțit structural în două părți: un segment anterior și un segment posterior.
Segmentul posterior, reprezintă două treimi ale ochiului și cuprinde toate structurile din spatele membranei hialoide anterioare: umoare vitroasă, retină, coroidă și nerv optic.
Porțiunea segmentului posterior vizibilă în timpul examinării oftalmologice a fost denumită fund de ochi (FO).
Examinarea segmentului posterior al ochiului se poate realiza prin două metode: oftalmoscopia și biomicroscopia fundului de ochi. Mai nou, odată cu perfecționarea aparaturii oftalmologice, se pot obține imagini color ale fundului de ochi cu ajutorul unui aparat numit fundus camera.
OFTALMOSCOPIA
Oftalmoscopia utilizează aparate numite oftalmoscoape, care în funcție de principiul formării imaginii sunt de două tipuri, directe și indirecte.
Oftalmoscopia directă produce o imagine verticală și neinversată a segmentului posterior al ochiului, cu o magnificație de până la 15x. Oftalmoscopia indirectă însă, produce o imagine întoarsă sau inversată cu o magnificație de la 2x până la 5x.
Oftalmoscopia directă
Vizualizarea directă a camerei posterioare (vitroase) a globului ocular este posibilă folosind un oftalmoscop direct. Acesta arată ca o lanternă de dimensiuni mici, alimentată cu baterie și echipată cu o serie de lentile și filtre ce permit vizualizarea directă prin pupilă și cristalin a camerei posterioare (vitroase) și a peretului pesterior al ochiului.
Acest tip de oftalmoscop este cel mai frecvent utilizat în timpul unei examinări oftalmologice de rutină. Prezintă mai multe avantaje, printre care cel mai important este mărirea considerabilă a imaginii (de 15 ori), lucru care permite o examinare detaliată a structurilor observate. Cu toate acestea, oftalmoscopia directă limitează examinarea la aproximativ 60-70% din suprafața retinei, cu imposibilitatea vizualizării periferiei retinei.
Oftalmoscopul direct este adesea utilizat pentru un screening al afecțiunilor retiniene de către medicul neurolog sau de medicul de familie. Așadar oftalmoscopia directă cu ajutorul oftalmoscopului este o manevră ce nu se realizează doar de medicul oftalmolog.
Oftalmoscopia indirectă
Oftalmoscopul indirect este aparat binocular ce permite obținerea unei imagini cu ajutorul unei lentile condensatoare. Imaginea FO este inversată, stereoscopică și mărită (de până la 5 ori).
Oftalmoscopia indirectă este folosită adesea numai de medicul oftalmolog și prezintă avantajul major al vizualizării FO în acele cazuri în care oftalmoscopia directă nu poate fi aplicată (pacienți necooperanți, copii, nistagmus). De asemenea, iluminarea este mai puternică (permite examinarea in condițiile unei tulburări relative a mediilor oculare – de exemplu în opacifierea cristalinului din cataractă), imaginea este stereoscopică (pot fi studiate mai bine leziunile care modifică relieful retinia – dezlipirea de retină, tumori,etc) și oferă o vedere mai largă a interiorului ochiului, fiind posibilă investigarea periferiei extreme a retinei (acolo unde oftalmoscopul direct nu oferă o bună vizualizare).
Examinarea oftalmoscopică
În vederea examinării, medicul oftalmolog privește prin pupilă structurile posterioare ale ochiului.
Cu cât deschiderea pupilei este mai mare (midriază), cu atât examinarea este mai simplă și eficientă.
Din această cauză oftalmoscopia se realizează într-o cameră obscură, unde lumina scăzută va determina o midriază (dilatare) fiziologică a pupilei. De cele maimulte ori pentru o bună vizualizare, este necesară dilatarea farmacologică a pupilei, realizată prin administrarea unor picături oculare cu substanțe midriatice.
Biomiscroscopia ne permite examinarea atât a polului anterior al ochiului (părţii anterioare a ochiului) cât și celui posterior. Oftalmologul se va uita printr-un microscop special la partea anterioară a ochilor tăi, adică la conjunctivă, cornee, scleră, pleoape, iris, cristalin și folosind o lentilă specială la polul posterior (retina).
În cabinetul nostru, biomicroscopia se va realiza cu un aparat numit slit-lamp (lampă cu fantă).
Biomicroscopia segmentului posterior al ochiului se realizează la biomicroscop cu ajutorul unor lentile de contact (lentila Goldmann) sau non-contact (lentila Hruby, lentila Volk). Aceste lentile se folosesc împreună cu lampa cu fantă, în fața pupilei dilatate sau se aplică pe corneea anesteziată anterior.
Avantajele biomicroscopiei fundului de ochi constau în vizualizarea întregii suprafețe retiniene cu posibilitatea măririi imaginii folosind puterile măritoare ale biomicroscopului și utilizarea diferitelor intensități ale fantei luminoase, în funcție de structurile și patologia observată.
O alternativă sau un complement pentru oftalmoscopie și biomicroscopie este realizarea unei fotografii de fund de ochi, unde imaginea poate fi analizată ulterior de către medicul oftalmolog.
Fundus camera este un aparat care permite fotografierea color a fundului de ochi, cu evidențierea retinei centrale și periferice, a maculei și discului optic. Acesta poate fi încorporat într-un tomograf, imaginile obținute de la cele două componente ale aceluiași aparat fiind de neegalat în studiul patologiei retinene.
Principiul optic al camerelor de fund de ochi se aseamănă cu cel al oftalmoscoapelor indirecte, dar sistemele de observare și iluminare sunt diferite. De asemenea fotografierea poate fi realizată cu filtre colorate sau cu coloranți speciali (ex. Fluoresceină) pentru evidențierea anumitor structuri normale sau patologice ale ochiului.
Fotografiile fundului de ochi reprezintă documente medicale oftalmologice care înregistrează aspectul retinei și a structurilor polului posterior unui pacient. Aceste fotografii permit medicului să studieze retina dvs. și să formuleze un diagnostic, să urmărească și să compare evoluția unei afecțiuni sau să urmărească efectele unui tratament.

Fotografierea fundului de ochi prezintă numeroase avantaje comparativ cu alte metode de vizualizare a segmentului posterior al ochiului:
- Este o tehnică rapidă și simplă de executat
- Nu este necesară dilatarea pupilei, în consecință este mai plăcută pentru pacient
- Vizualizează o suprafață retiniană mai mare comparativ cu oftalmoscopia
- Imaginile obținute pot fi stocate pentru urmărirea evoluției bolii, răspunsul la tratament cât și pentru analizarea acestora de mai mulți medici oftalmologi
Cu toate că imaginea obținută cu ajutorul acestui aparat este una fidelă și cuprinde atât retina centrală cât și cea periferică, nu sunt vizualizate cu acestă tehnică toate straturile retinei. Din cele 10 straturi componente ale retinei, fundus camera fotografiază doar straturile superficiale ale retinei, iar o patologie care se întinde dincolo de aceste straturi, nu poate fi diagnosticată corect. De aceea, complementar acestui tip de explorare se realizează tomografia în coerență optică, care stratigrafiază și obține o hartă completă a tuturor straturilor retiniene.
Alte dezavantaje ale examinărilor cu fundus camera:
- Imaginea produsă este bidimensională, spre deosebire de oftalmoscopia indirectă unde imaginea este tridimensională
- Lipsa aprecierii în profunzime a straturilor retiniene
- Mărirea imaginii este posibilă doar digital nu și optic, ca în cazul oftalmoscopiei prin biomicroscop
- Afecțiuni care produc tulburări de transparență, cum este în cazul cataractei, vor reduce claritatea imaginii
- Erori în realizarea fotografiei pot produce artefacte în imaginea finală
- Nu este portabil și are un cost mai ridicat decât oftalmoscopia sau biomicroscopia, de aceea nu se efectuează de rutină de către medicul oftalmolog sau medicul de familie