Ce este
Tonometria este o metodă non invazivă, simplă și rapidă de determinare a presiunii intraoculare. Aceasta utilizează proprietăţile fizice ale corneei, considerând ochiul ca aproximaţia unei sfere.
Presiunea intraoculară, prescurtată PIO, este presiunea lichidului numit umoare apoasă din interiorul ochiului.
Metode de determinare
Pentru determinarea presiunii intraoculare, tonometria produce o deformare nedureroasă şi reversibilă a globului ocular, fie prin indentaţie (adâncire, înfundare a suprafeţei), fie prin aplanaţie (aplatizare a unei mici porţiuni a suprafeţei sferice a corneei).
Tipuri de tonometre:
- Tonometre de contact
- Aplanatometre. Măsoară presiunea intraoculară prin aplatizarea unei suprafeţe standard a corneei. Forţa necesară aplatizării este egală cu cea din interiorul ochiului, adică presiunea intraoculară, exprimată în mmHg. Sunt cel mai des utilizate, standardul internaţional fiind considerat aplanatometru Goldmann. Acestea au cel mai mic indice de eroare în determinarea PIO, fiind considerate dispozitive cu efecte minore asupra PIO.
- Tonometre cu indentaţie. Estimează presiunea intraoculară prin măsurarea deformării corneei indusă de aplicarea unei greutăţi cunoscute pe suprafaţa ei. Cel mai frecvent utilizat este tonometrul Schiotz, un instrument portabil, uşor de manipulat, dar cu cel mai mare indice de eroare. Aceste erori apar datorită luării în calcul a rigidităţii sclerale normale, fără a se ţine cont de modificările sclerale din patologiile asociate (de exemplu, o rigiditate crescută la pacienţii cu hipermetropie mare, induce o supraestimare a PIO, pe când o rigiditate scăzută la pacienţii cu miopie, induce o subestimare a PIO).
- Tonometre non contact. Sunt tonometre ce utilizează un jet de aer pentru determinarea PIO. Dispozitive precum Pulsair, Air-puff, sunt de asemeni utile în programe de screening precum Diaton, evitând anestezia topică şi sterilizarea instrumentului. Rezultatele oferite se corelează cu măsurătorile efectuate cu aplanotonometru Goldmann.
Ce trebuie să știi legat de consultație
- Nu este o manevră dureroasă, indiferent de metoda de determinare. Poate crea ușor discomfort, de aceea medicul dvs. vă poate administra picături cu anestezic
- Durata acesteia este foarte scurtă, de câteva secunde
- Pentru un diagnostic corect, poate necesita mai multe determinări în aceeași ședință sau în consultații ulterioare
- În cazul unor presiuni intraoculare mari, este posibil să fie necesar și alte tipuri de investigații
- Măsurarea presiunii intraoculare este utilă atât în diagnosticare, cât și în monitorizarea terapiei medicamentoase cronice
Valori patologice şi ce înseamnă
Determinarea presiunii intraoculare este o etapă importantă în diagnosticarea şi monitorizarea glaucomului. Deși în majoritatea cazurilor o presiune crescută constant poate indica existența glaucomului, există persoane care nu dezvoltă niciodată glaucom chiar cu aceste valori crescute. De asemenea sunt pacienți care prezintă valori tensionale normale, dezvoltând totuși glaucom cu “tensiune normală” sau glaucom cu “tensiune joasă”.
Valori crescute mai pot fi întalnite în patologii tumorale și uveite.
Valorile normale sunt cuprinse între 10 și 21 mmHg, cu un maxim dimineața și un minim către seară.
Valorile crescute peste 22 mmHG sunt definite ca hipertensiune intraoculară. Netratată, hipertensiunea intraoculară duce la afectarea nervului optic, cu pierderea progresivă a acuității vizuale, a câmpului vizual și în final poate conduce la orbire.
Riscul de hipertensiunea oculară crește odată cu vârsta, deoarece poate apărea o perturbare a mecanismelor de eliminare a umorii apoase. De asemeni este indicat să controlați presiunea intraoculară dacă aveți rude de gradul 1 care suferă de glaucom sau vă știți cu hipertensiune arterială.